→ Felicitari pentru revista. V-ati ales cu inca un cititor.

www.angor.uv.ro
/libertate prin art/

→ FELICITARI pentru noua orientare! Sper ca adevaratul sens al , cel gandit de domnul Teposu, sa iasa la iveala: o rampa de lansare pentru tinerii creatori, un sprijin pentru generatia actuala, o oglinda pentru literatura romana.

Succes in continuare!

PS cine vrea sa arunce o privire in sertarele tinerilor creatori?!...

→  "CUVINTE" DE MULTUMIRI PT.
O MEMBRA A REDACTIEI

Am fost la conferinta din 26.05.2005 de la Sala Radio intitulata "Legea ca religie" in urma publicitatii facute in dimineata acelei zile pe B1TV de catre o domnisoara ale carei nume si functie nu le cunosc.
Mi-a trezit interesul acea invitatie deoarece se tinea o prelegere despre LEGE facand o paralela intre cea din Romania si cea din State. Eu sunt consilier juridic si, in afara de domeniul juridic, urmeaza sa plec in State in urma obtinerii vizei permanente.
Revenind la fondul mesajului meu. Datorita invitatiei adresata de catre frumoasa domnisoara la TV am putut lua parte la aceasta conferinta prin intermediul careia am intrat in legatura cu d-l.prof.Radu Popa profesor universitar de drept la Univ.din N.Y.
Nu stiu cine administreaza aceasta adresa de E-mail si nici cum pot sa-i multumesc direct acelei domnisoare dar. daca ajunge sa citeasca acest mail ii pot spune ca la sfarsitul conferintei, cand a plecat am intrebat-o in holul Salii cine prezideaza acest eveniment si cine a luat cuvantul pentru State. Am intrebat si cum poate fi contactata pentru unele intrebari si mi-a indicat o adresa de E-mail a revistei Cuvantul.
Sper ca va citi acest mail si-i multumesc anticipat daca va confirma aceasta. Daca va fi sa colaborez cu domnul prof.Popa de la Universitatea din New York aceasta se va fi datorand si interventiei acestei domnisoare al carei nume, i-mi cer scuze, nu l-am inteles/retinut cand ne-am prezentat pe hol, datorita probabil sonorizarii conferintei.
Cu respect, Constantin.

→ Absolut superb articolul domnului Paler...e plin de traire, are viata, puls si frumusetea unui spatiu tahitian....CALUMEA! :)

→ Buna ziua, prieteni! Imi pare rau ca incep cu o veste proasta. Sunt Georges Valch Poate l-ati cunoscut pe Georges Valch!Odihneasca-se in pace! A murit ieri, cu capul in poala mea. Se facea ca era un luminis de padure langa un rau care in amurgul incendiar, parea chiar Hades. Ii tineam in poala capul, dar parca n-as fi fost eu, beeep... ci iubita lui beeeep... Defapt, nici el nu parea a fi cel pe care-l stiam, Georges Valch, ci mai degraba altcineva. Adica, CINEVA! Amandoi eram surprinsi de asta, obisnuiti sa fie un NIMENI. Poate ati crezut ca statutul de NIMENI, este unul simplu. Nu prea v-ati inselat... Nu foarte tare. Sa fi Nimeni, este o conditie adesea invidiata de aceia care nu sunt. Este, daca vreti, un capriciu deloc facil pentru aceia care detin o postura in angrenajul societatii. Sa ai o viata, sa o traiesti, sa spui ceva pe aglomerata scena a lumii... Toate astea sunt lucruri care te pun oarecum la adapost de anonimat. Sa fi actor, sa ai un rol bine determinat pe rampa, e o situatiune care nu-ti permite sa pleci de acolo sa te asezi in sala langa G.V. El, e spectator acolo de cand se stie; a invatat pe de rost toate rolurile, iar replicile ii stau mereu pe buze, fara sa le rosteasca. Privindu-i pe ceilalti, a invatat multe lucruri: cum ca oamenii au o casa in care aduna alaturi de ei alti oameni si astfel devin o familie. Cum ca oamenii au un tel, sau mai multe, pe care le urmaresc cu perseverenta, le prind si obtin din asta ceva numit satisfactie. Cum ca oamenii, atunci cand sfarsesc lasa in urma, daca nu regret, cel putin usurare. Acum, cand e mort si mi-a lasat mie sufletul sau ca sa simt cu el, descopar ca poti sa mori si daca in realitate n-ai trait niciodata. Ba, mai dureros, este ca mori de tot. Ca in urma ta nu ramane nimic dincolo de indiferenta.
Sunt Gheorghe Avramescu de cand ma stiu. Iar de ieri sunt G.V. Iar acesta e un anunt pe bune! A murit G.V. Nu am invoirea sa spun de ce am facut-o. Dar pentru ce ne-am intreba de ce a murit un om, care n-a stiut macar pentru ce traieste? Misiunea mea aici, este sa adun franturi din aceasta oglinda purtatoare de ghinion care s-a spart. Sau cum spunea el, "sa-i nascocim nimicului un destin, indiferent, de care numai el ar avea nevoie..." G.V. a fost un om, care descopar ca de-abia dupa ce a plecat din viata, ti-e imposibil sa-l impiedici sa mai traiasca. Ma urmareste ca un ecou al tuturor existentelor imaginate vreodata. De ieri cand m-am trezit din acel vis, am incetat sa mai fiu eu, devenind G.V. In visul meu s-a nascut, a trait si a incetat sa mai traiasca. O sudoare rece ca o alta piele ma acopera si nu-mi pot stavili lacrimile dupa acest personaj care s-a pierdut inauntrul meu. A fost odata cineva, care si-a ratacit poveste in gandul meu. O poveste ca toate acelea care incep si se termina la tot pasul. Frumoase sau urate toate au o morala. Din care copii invata aproape intotdeauna... iar oamenii mari, niciodata. Datoria mea, e sa spun aceasta poveste. Sper sa-mi ajunga zilele pentru asta. Incepand de maine - cand cu totii vom fi cu o zi mai batrani si cu un dram poate, mai intelepti. Maine, cand apasarea acestei povesti, va fi mai usoara ca azi desi mai grea decat poimane. Dar pana maine, e o noapte. Iar aici, o casa mare, teribil de goala. Si o viata tot asa. Ne saturam uneori de bine si am dori alaturi pe cineva su cel mai adesea, nu pe oricine. Pe cineva, mai nu stiu cum, avand in el, nu stiu ce, si toate astea, habar nu am cel putin, de ce... Mi-e dor de tine G.V.
*Daca va pasa, lucrurile s-ar putea schimba in bine... Cum ar putea oare Georges Valch sa publice ceva la dumneavoastra?

→ Revin in paginile acestei reviste pentru un motiv destul de simplu,am descoperit in fruntea editorilor numele distinsului om de cultura Mircea MARTIN, un banatean care nu a uitat Caras Severinul din care a plecat candva.Fiecare din noi folosim cuvantul la fiacare miscare,la fiecare prezenta a noastra in mediu.Este drept ca acest element de comunicare sa aiba un loc de cinste in viata noastra.Nu-i prea dam mare importanta si il folosim in cele mai bizare moduri,schimbandu-i de multe ori calitatea esentiala.Cuvantul trebuie cinstit mai mult decat orice element,dandu-i cinstirea meritata.Prezenta revistei CUVANTUL in forma scrisa,si in format electronic este o binecuvantare pentru cultura romana.Unii pot spune ca nu sunt prea multi cititori,sper ca multi sa se insele,iar acestia sunt foarte putini.Voi recomanda cu cea mai mare caldura aceasta revista pentru a fi cat mai cunoscuta si cautata in acelas timp.Iata si motivul pentru ca revista sa fie cautata.
CAUT....
Caut cuvantul,arma si cruce,
Ce face rani in suflet,
Dar si alinari aduce.
Caut iarba,simbol de viata,
Iarba verde necosita,
Care murind se face fan,
Iar fanul se face viata,
Ciclul e perpetuu...
Caut colbul,nu cel de aur!!!
Colbul,colb,din care am venit
si in care ma voi intoarce.
--*--*--*--
Mihai LEONTE -mleonte@tvb.ro

→ "1) Credeti ca exista in Europa si in America un brand Romania? In ce ar consta acesta?;"

In SUA, la o privire rapida, Romania e asociata cu Naia, Nastase si Ceausescu/Dracula. La o privire mai atenta, mai ales prin filmele americane, Romania este acel "placeholder" penru o tzara cumva exotica dar inca in Europa, (d)in care poat apare (personaje) intamplari inedite. Daca vreti, tot asa statul american IOWA este generic pentru americanul cel mai comun.

Cat despre agentii guvernamentale in slujba brandului tzarii, ce se mai poate spune dupa ce Bush a angajat o figura celebra de pe Madison Ave. ca sa promoveze brandul SUA dupa sept 11. Brandul a ramas acelasi, iar persoana si-a dat de mult demisia...

→ Daca mergi cu trenul prin tara noastra ROMANIA,stai si te intrebi cum pot fi unii atat de indiferenti fata de ceea ce e in jurul dumnealor.Ma asociez cu parerile domnului Mircea MARTIN,dar sunt prea putine atitudini pozitive si mult mai multe distructive.Ce fel de turism poate fi acela printre munti de gunoaie si multe specii necunoscute de balarii?
Ar fi cazul sa nu se mai trimita in fruntea unor ministere specialisti ,,inversi'',medici la agricultura si electronisti la ape.Cand se va stopa acest fenomen,poate se va reveni la normal,adica fiecare sa faca ce a invatat si stie ce vrea,nu sa ghiceasca in cafea prognozele viitorului tarii noastre.
Cu cele mai sincere ganduri.
Mihai LEONTE - pensionar 65 ani
-Moldova Veche - Caras Severin

→ Intrucat nu exista nici un mail al redactiei, sau nu l-am gasit noi, asteptam sa ne contactati pentru a va propune o colaborare. Multumindu-va pentru atentie, astept cu interes un semn de la dvs.Bogdan Paraschiv, Consultant imagine- Compania de Teatru DAYA

→ T.N.B.- Sala Camil Petrescu
Joi, 12 Mai ,ora 19
Marti, 17 Mai,ora 19

" SCAUNELE " de Eugene Ionesco
cu
Adriana Trandafir - Batrana
Mihai Razus - Batranul
Gabriel Fatu- Oratorul

Coregrafia: Ioana Marchidan
Scenografia: Doina Levintza
Regia artistica: Chris Simion( anul IV,Regie teatru, U.N.A.T.C.)

"Am un prieten care nu te iarta cand e vorva de arta si dupa ce a vazut piesa mi-a
spus : " e incomoda, te solicita DAR daca ai instincte artistice,ii vei gasi
frumusetea. Traducerea la " e incomoda", adica e teatru absurd.La "te
solicita" ...te solicita. Si la "...instincte artistice"..."

Si la asta aduc si eu un comentariu,in loc de incurajare...
Nu stiu si nu pot sa fac teatru "cuminte"!Cu toate acestea, atunci cand lucrez un
text, caut sa dau spectatorului poveste si emotie."Scaunele"nu este nici o comedie,
si nici o drama. Este o farsa tragica!Am taiat cam jumatate din textul lui Ionesco
( adica nu dureaza decat 1h), am fugit de un spectacol traditional, clasic
si am incercat,impreuna cu actorii, o rezolvare moderna,dinamica,vie.
Asa ca, daca aveti chef de o aventura culturala si deschidere pentru experimente,
primiti aceasta invitatie ca pe o provocare! "
Chris Simion

p.s. "Scaunele"a fost selectat anul trecut, din 68 de spectacole din Europa, pentru
Luna Francofoniei din India, eveniment dedicat exclusiv dramaturgului Eugene
Ionesco.Spectacolul s-a jucat in engleza si in franceza in 8 orase si s--a bucurat
de un imens succes de presa si public.Organizatorii turneului: Alliance Francaise,
Ambasada Frantei in India.Acelasi spectacol a reprezentat Romania in Festivalul de
Teatru Experimental de la Cairo. Anul acesta piesa a fost invitata sa sustina o
mini stagiune la Londra si Paris.Pana sa fie apreciati acasa, artistii tineri
romani sunt recunoscuti in strainatate, acolo unde valoarea si profesionalismul
sunt criteriile principale de selectie.Compania de Teatru "DAYA"este o companie de
teatru independenta, profesionista care produce spectacole de atitudine teatrala!
Presedinte onorific: Pascal Bruckner.

daya_art@daya.ro